Mereu între blocuri
Din când în când, uneori mai des, alteori mai rar, îmi revine în minte câte un tablou din tinerețe. O imagine ca un flash sau un întreg traseu, din Tomis II, Aleea Crizantemelor 6, Bloc H1, scara F (de la Florica). De cele mai multe ori vin sub forma de vise. Îmi amintesc din toate: copacii care cresc în gradina acelui bloc, păsările din copaci, vocile de copii care se jucau pe afara (dintre care am făcut și eu parte), leagănele în care m-am dat și la 5, și la 30 de ani, tufele parfumate de iasomie și liliac, pisicile, puii de câine cu care ne jucam când apărea o producție nouă, mirosul burticilor lor, mirosul de noroi, mirosul florilor din teiul din colț, puful văratec, frunzele galbene de pe jos toamna și gropile de noroi de sub ele, poleiul de pe alee iarna, vecinul Georgescu și vecinul Ghiocel, pe care speram sa nu îi întâlnesc prea des, și precis am uitat alte câteva aspecte.
Oriunde aș trai (Uruguay, Noua Zeelanda), și oricât de fericită sau deprimată m-aș simți, Tomis II e acolo, prezent. Oare mă cheamă el, sau îl chem eu? Oare vreau sa fiu aici? Oare vreau sa fiu altundeva decât acolo? Da, este leagănul copilăriei mele, și al tinereții. Multe premiere au avut loc în acel apartament, multe descoperiri. Pe de altă parte, nu te poți aștepta la schimbări în bine din vid, doar rămânând în zona de confort.
Cred că sunt doar melancolică. Și trebuie sa fie ceva normal. De fapt, cred ca ar fi mai rău să nu am acel capitol mereu prezent. Acolo sunt rădăcinile mele, și am nevoie de ele. Chiar dacă îmi dispăreau haine de la uscat de pe balcon...
marți, 12 aprilie 2022
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
"Oare vreau sa fiu aici? Oare vreau sa fiu altundeva decât acolo?"
RăspundețiȘtergereBune intrebari - trebuie sa fie bune daca mi le-am pus si eu, nu? :D
Ma bucur mult ca le-ai gasit si raspunsul, e foarte frumos ce zici, si liniștitor.
Poate ca esti melancolica, ceea ce, vorba ta, e normal. Toti ajungem sa fim nostalgici dupa sentimentul pe care il asociem cu imaginea de "acasa". E safe atat timp cat nu ne ducem prea departe in nostalgie, caci atunci cred ca e semn de ceva ce ne lipseste.
La mine imaginile astea se contopesc in vise (la L94 si aleea aferentă), si nu coerent - dar senzatia cu care ma trezesc e de nostalgie, adica senzatia recreata in vise. Does that make sense?
Te rog sa mai scrii :D ( te rog sa mai viiiii, sa m-anunti cand si cum)
Is that Coma?
ȘtergereDa, senzația cu care ma trezesc e clar nostalgica, dar nu complet. În funcție de ce animal hibrid rezulta din vis, se combina cu confuzie, curiozitate sau entuziasm.
De scris eu mai scriu, dar am acordat prioritate jurnalului fizic. Pentru ca am un stilou și cerneala și îmi place sa scriu asa. Dar nu pot da share :D.
Ba da, faci o poza :D niehehe
RăspundețiȘtergere