Venind ziua cea mare si avand totul pregatit, de dimineata iesim in curte pentru cafea (as you do) si - surpriza! Incepuse sa curga apa de la rezervorul de apa de pe casa. Yaaaay! Avem o zi libera IMPREUNA si ceva naspa trebuie sa strice wa-ul. Am anuntat administratorul, o sa vina un instalator, ok bine. Back to our National holiday. Ne-am luat o piscinuta pentru copii (aia din noi) si am umflat-o/umplut-o caci se anunta o zi calda. Si a fost. Asa arata balena in piscina pentru copii(-i din noi).
Pe balen nu l-am pozat. Eram prea ocupata sa ma stric de ras ca era ca o mimoza la atingerea cu apa.
Asa, si facem focul (pe la 7 seara) - cu carbuni. Mentionez ca suntem atat de varza amandoi la capitolul asta incat l-am sunat pe tati cu cateva zile inainte sa imi spuna exact cum sa facem. I-am transmis informatia pretioasa lui Toni care s-a apucat vitejeste, cu curaj. Crengute, ziare, alcool, foc, evantai. Si da-i si injura - nu luau foc! Toni, ai facut aia? Ailalta? Cauta pe Youtube un tutorial - Toni era plin de draci ca nu se aprindea si ca ii era cald - dar mai ales nu avea rabdare. Caci se pare ca oricum dureaza macar un 20' sa se aprinda cum trebuie carbunii - prea mult! L-am trimis si pana la colt la alimentara sa ia initializator. Ceea ce nu grabeste procesul prea mult. Dupa o ora cred, si vreo 4 tutoriale, crize isterice de ras si ture de injuraturi, am avut si noi focul gata. HA! Deci se poate, trebuia doar rabdare. Pentru a treia oara si-a promis Toni ca e ultima. Nu cred ca va fi, vreau sa cred ca acum stim mai multe.
In final micii mei experimentali au iesit asa:
Fripturile alea doua sfrijite, de peste spada, din stanga au fost "premiul" meu. Who the fuck was hungry anyway, dupa atata Cuba Libre si mamaliga cu branza si ceapa?!
Iar Toni acum are o tona de carne de mancat singur. Nu vrea sa arunce sau sa dea si altora. Cica au iesit cei mai buni - asa e Toni, dragut. Tare mi-e ca pana la urma, peste cateva zile in care bucataria o sa puta a mici, o sa ajunga fix in gunoi. Oh well, astea sa fie problemele noastre!
Una peste alta a fost muuult mai amuzant si educational decat 1 Decembrie de anul trecut, cand am fost invitati de ambasada Romaniei la o "serbare" la care erau invitati si alti romani din Uruguai. Numai ca acolo cred ca din 100 de persoane, doar 5 vorbeau romaneste. Noi doi, Ambasadorul, doamna secretara si un nene plictisit, plistisitor si suficient, pe care nu mi-a facut nici o placere sa il cunosc. Or mai fi fost si altii, dar nici unul dintre noi doi nu exceleaza in abilitati de socializare si ne-am fofilat repejor.
P.S. Cautand retete de mici, am gasit si una care a fost delicios de citit, datorita limbajului. Scrisa la 1920. Link aici. Merita citita.
Wow. Atata bataie de cap! Dar niste mititei savurosi merita, Toni stie. Atatea substante..in orice caz Dana, nu ma asteptam sa prepari tu mititei vreodata! Toni trebuie ca e tare mandru:))) nici macar eu nu am incercat si mie imi chiar plac! Tare mult mi ar fi placut sa degust si eu ;;)
RăspundețiȘtergereDa, si mie mi-ar fi placut sa incerci, asa macar aveam parte de o parere mai obiectiva.
Ștergere